Ecouri Pastorale in Micul Paris

Totul a pornit de la tema festivalului – Origini. Ni s-a propus să reinterpretăm un meșteșug și să îl aducem în contemporan prin intermediul florilor. Fiind bucureșteni, ne-am dorit ca participarea noastră să vorbească despre locul din care venim și despre identitatea orașului care ne inspiră zi de zi.

Ne-am întors astfel către Bucureștiul de altădată, către poveștile și ocupațiile care au contribuit la formarea lui. Nu ne-am dorit doar o instalație florală spectaculoasă, ci o poveste care să vorbească despre rădăcini, despre oameni și despre legătura dintre trecut și prezent. Așa a luat naștere conceptul „Ecouri Pastorale în Micul Paris”.

Ecouri Pastorale în Micul Paris nu urmărește să reconstruiască fidel o lume dispărută, ci să o reinterpreteze printr-un limbaj artistic contemporan, în care florile, culoarea și elementele supradimensionate transformă memoria în experiență vizuală

Turma este inima proiectului. Alegerea oilor nu a fost întâmplătoare. Ne-am inspirat din legenda lui Bucur, ciobanul despre care se spune că a dat numele Bucureștiului, și am vrut să aducem această poveste într-o formă artistică și contemporană.

În același timp, ne-am imaginat impactul vizual al unor oi supradimensionate, realizate integral din flori. Nu ne-am dorit o reproducere realistă a lumii pastorale, ci o reinterpretare poetică și spectaculoasă, în care culoarea, volumul și expresivitatea să transforme elementele tradiționale în adevărate personaje.

Am ales în mod intenționat oi colorate și neobișnuite, pentru că ele reprezintă componenta de butaforie și libertate artistică a instalației. Dacă meșteșugurile și istoria oferă rădăcinile proiectului, aceste personaje florale sunt semnătura sa vizuală – o punte între patrimoniu și imaginație.

Fiecare oaie are propria personalitate, propria paletă florală și propria poveste. Împreună formează o turmă simbolică, o reinterpretare florală a unui univers pastoral care a stat cândva la baza vieții și identității acestui loc.

Primele schițe nu au pornit de la oi, ci de la cojoace. Ne-a fascinat istoria vechilor ateliere și magazine de cojocărit care făceau parte din viața Bucureștiului, în special din zona Lipscaniului. De aici s-a născut ideea de a transforma blana oilor în obiect de meșteșug și mai apoi în obiect artistic.

Cojoacele florale reprezintă legătura dintre materie primă și creație, dintre natură și mâna omului. Fuiorul completează această poveste și amintește de ocupațiile tradiționale care au însoțit generații întregi. Împreună, aceste elemente spun o poveste despre muncă, îndemânare și transformare.

Ecouri Pastorale în Micul Paris este modul nostru de a aduce Bucureștiul de altădată în mijlocul orașului de astăzi. Este o întâlnire între lumea pastorală și energia urbană, între tradiție și contemporaneitate.

Prin flori, plante și structuri realizate manual, ne-am dorit să construim o reprezentare artistică a ceea ce suntem cu adevărat: oameni care își respectă originile, dar care aleg să le reinterpreteze într-un limbaj nou. Pentru noi, acest proiect este o poveste despre trecut și viitor, despre memorie și creativitate, despre frumusețea lucrurilor făcute cu grijă și despre felul în care florile pot spune povești care trec dincolo de generații.